Sunetul si muzica!

 

25.07.2018

Arenele Romane

 

Joe Satriani, un chitarist cu care am crescut, pe care-l ascultam in drumurile spre mare de pe bancheta din spate mancand ciocolata. Am reusit sa-l vad/ascult anul asta pentru prima oara live. Magnific omul, fara greseala, impecabil! Trupa pe spate m-a impresionat, mai ales Mike Keneally, cantand la chitara si orga in acelasi timp. Din cate am inteles, omul a venit cu sunetistii lui. Aici nu l-am inteles, cum poti sa urci pe scena cu niste profesionisti, asa iti poti angaja si la sunet niste profesionisti.

Dupa parerea mea, n-a facut asta. Sunetul execrabil!!!! Venit dupa experienta Phil Collins 2005, Sting 2011 si Floyd in 2013, unde sunetul a fost de 5 stele…7….200 ( nu ca Politia Romana), seara de 25 Iulie mi-a lasat un gust amar. Imi pare ca si-a batut singur joc de munca lui. In deschidere a cantat ARTHUR, s-a auzit mega prost, dar am zis: “Deh…sunt baieti de-ai nostri, n-au treaba” sau “Functioneaza ca pe vremea apusa cand cantau niste “unii” in deschiderea lui IRIS si trebuiau ca acei “unii” sa nu-l faca de ras pe Minculescu si aveau un sunet de mantuiala”. Ei bine…n-a fost asa…sunetul a fost de mantuiala si pentru ARTHUR si pentru SATRIANI.

La ARTHUR, din pacate n-am auzit tobe, aproape deloc, inafara de toba mare si ceva premier, chitara a fost ok, vocea s-a auzit si ceva bas pe acolo…. la Satriani, n-am avut cinele si nici premier…e pacat sa nu auzi “rama” data pe “Always with me, always with you”, cateodata chitara prea tare, deranjant, cateodata chitara deloc, basul a lipsti 3/4 din concert, restul distorsionat de tare, abia la ‘BIS” au nimerit-o cat de cat…cand feelingul lipseste, muzica nu mai e muzica. In alta ordine de idei, am fost dezamagit de audienta. au fost in jurul cifrei de 1000, cand la radio ne speriau ca e “sold out”. Mult sau putin, publicul a fost la inaltime.

Problema sunetului e cam universala in Romania, pe 27 Mai, am avut onoarea de a urca pe scena #VamaLibre cu numele mari ale muzicii romanesti, precum Vita de Vie sau Vama, care dupa parerea mea, venind cu sunetistii lor, n-au facut mai nimic,”again” si-au batut joc de munca lor, din pacate, iar noi, niste nimeni am avut parte de un sunet “lacrima” facut de Grigore Andrei, rezidentul festivalului. Fac apel catre artistii care-si permit niste ingineri de sunet, sa ii aleaga cu mai mult simt al raspunderii! Multumim Joe, dar data viitoare mai multa atentie. Pentru incheiere, mentionez ca spectacolul americanului s-a incheiat, intr-o maniera calda, frumoasa si delicata, momentul apartinand publicului scandand nelipsitul “M*** PSD”. Una peste alta, apreciez munca, apreciez artistul si “next time” doresc sa apreciez si munca baietilor de la “butoane”.

 

Geo A-Chord

PEACE!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *